Maritul Praznic al ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Joi seara spre vineri dimineata, 14 – 15 august 2014, in biserica Schitului „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” din satul Closca, incepand cu orele 22.00, s-a savarsit Slujba Privegherii de toata noaptea, dupa tipicul Sfantului Munte, in cinstea Maritului Praznic al ADORMIRII MAICII DOMNULUI.

Privegherea a inceput cu slujba Vecerniei Mari, in cadrul careia s-au cantat stihirile compuse de imnografi in cinstea Adormirii Maicii Domnului. La prima stihira a Vecerniei Mari – „O, preaslavita minune! Izvorul Vietii in mormant se pune…” s-a scos Sfantul Epitaf in mijlocul bisericii. Epitaful este o icoana brodata sau pictata ce o reprezinta pe Maica Domnului adormita si pe Mantuitorul Iisus Hristos, in slava, tinand in brate sufletul Maicii Sale, reprezentat sub forma unui prunc infasat.

Imediat dupa savarsirea slujbei Litiei s-a citit Cuvantul la Adormirea Nascatoarei de Dumnezeu a celui intre sfinti Parintelui nostru Nicolae Cabasila. S-a continuat cu citirea psalmilor Utreniei si obisnuitele tropare, catisme si sedelne. Frumoasa si melodioasa cantare, ce a impodobit pe deplin aceasta slujba, a fost cea a Polieleului „Cuvant bun...” cu marimurile praznicului, imn ce se canta doar la Praznicele inchinate Maicii Domnului.

Finalul slujbei Utreniei a fost marcat de cantarea Doxologiei Mari. Inainte de cantarea intreit-sfanta - “Sfinte Dumnezeule…”, s-a savarsit si slujba Prohodului Adormirii Maicii Domnului. Astfel, intr-un glas si cu o singura inima, toti cei prezenti, s-au simtit alaturi de Apostolii veniti de la marginile lumii si s-au rugat Imparatesei cerului. Dupa terminarea celor trei stari, a avut loc si procesiunea cu Sfântul Epitaf, sfanta cruce, steagurile si ripidele în jurul bisericii. Toti credinciosii prezenti au trecut pe sub Sfantul Epitaf, la intrarea in lacasul de cult, si au venerat Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, dupa care Sfantul Epitaf a fost asezat pe Sfanta Masa, ca intr-un duhovnicesc Ghetsimani.

Prohodul Maicii Domnului este o rugaciune plina de evlavie, integrata in cultul Bisericii noastre, creand un paralelism intre momentul Rastignirii si Invierii Mantuitorului si ridicarea la ceruri a Nascatoarei de Dumnezeu. Totodata, Prohodul Maicii Domnului cuprinde si referinte de natura istorica legate de imprejurarile in care s-a savarsit si s-a mutat la ceruri Nascatoarea de Dumnezeu. Intreaga scriere este o Liturghie a intregii creatii vazute si nevazute, care slujeste Maicii Domnului si se bucura, ca desi se muta din viata aceasta, ramane de-a pururea mijlocitoare, rugatoare si impreuna lucratoare a mantuirii intregului neam omenesc.

 Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, a fost cea care a culminat acesta Slujba a Privegherii, dand posibilitatea celor prezenti, de a se uni direct si deplin cu Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, prin Impartasirea cu Cerestile Daruri, Insusi Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Dupa rostirea Pericopei Evanghelice de la Sf. Ap. si Ev. Luca (cap X, 38-42 si cap. XI, 27-28), ce prezinta pe cele doua femei, Marta si Maria si pe Mantuitorul care intra in casa lor, Ieromonahul Schitului a tinut un cuvant de invatatura, explicand semnificatiile pericopei.

La finalul slujbei s-au scos spre venerare moastele Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta si ale Preacuviosului Parinte Ioachim Vatopedinul.

Cuvântul Sfântului Preacuviosului nostru părinte Teodor Studitul la praznicul ADORMIRII MAICII DOMNULUI (15 august)